ABEL de ION BUCIUMAN
Autor: Ion Buciuman Publicat in: Confluente Literare, editia nr.2984, 03 martie 2019
Abel
Mi-e gândul alb mereu
Și inima ușoară.
Iubesc pe Dumnezeu
La fel ca-întâia oară.
Mi-e fratele ateu
Și asta mă doboară
Aș face tot ce pot
Să-l știu mai plin de bine
Dar el distruge tot
Cu gândul plin de sine
Îi dau un miel frumos
Când merge să se-închine
Dar el e furios
Și cată crunt spre mine
Mă cheamă la plimbări
Să fim numai noi doi
Și-n aprige-înserări
Sunt pradă de război
Mi-e aerul mai rar
Și noaptea mă-înfășoară
În umedul amurg
Cu-o aripă ușoară
Vâslesc încet și curg
Spre nicăieri, curat
Să-și aibă frățiorul
Pământ mai mult, mai lat.