ABEL de ION BUCIUMAN

Autor: Ion Buciuman             Publicat in: Confluente Literare, editia nr.2984, 03 martie 2019

Abel  
 
Mi-e gândul alb mereu  
 
Și inima ușoară.  
 
Iubesc pe Dumnezeu  
 
La fel ca-întâia oară.  
 
Mi-e fratele ateu  
 
Și asta mă doboară  
 
Aș face tot ce pot  
 
Să-l știu mai plin de bine  
 
Dar el distruge tot  
 
Cu gândul plin de sine  
 
Îi dau un miel frumos  
 
Când merge să se-închine  
 
Dar el e furios  
 
Și cată crunt spre mine  
 
Mă cheamă la plimbări  
 
Să fim numai noi doi  
 
Și-n aprige-înserări  
 
Sunt pradă de război  
 
Mi-e aerul mai rar  
 
Și noaptea mă-înfășoară  
 
În umedul amurg  
 
Cu-o aripă ușoară  
 
Vâslesc încet și curg  
 
Spre nicăieri, curat  
 
Să-și aibă frățiorul  
 
Pământ mai mult, mai lat.