Se sinucide scoica în lumea ei de sare
(La zar, norocul pierde partida ce-a rămas
Din jalnice turnee de table în impas,
Jucate pe sub mână c-o veche ursitoare).
Pe valul cel eratic doar umbrele adastă;
Secunda se promenă-n clepsidră fără ţel.
Frânturi de-apocalipsă, prezente la apel,
Deschid cu zel în cuget o intimă fereastră.
În larg, rechini psihotici inapţi să urmărească
Blajine foci ferite la sânul lui Proteu,
Decişi să convertească bătrânul alizeu,
Înşfacă hălci din marea cu tentă de-adamască.
Se-mbie pescăruşii-n walpurgicul scenariu,
Să depene o rază din bulgărele viu
Al astrului anemic, ascuns în pardesiu,
Dar chipul fără vlagă-i convinge de contrariu.
Actori sau doar regizori în triste seriale,
Visăm la nemurire, ostatici în cvartale.