SUNT UN PROSCRIS EXILAT RASIAL

 

Azi noapte, făceam salturi

acrobatice, cu definii

mă antrenam

să mă infiltrez în castelul lui Neptun.

Nimerisem  pe câmpul cultivat

cu perle și mărgean din poemele

homerice,

turnurile unde lâncezeau

în haremuri aurite

 frumoasele  iubite ale centaurului bătrân

erau vegheate, ieșirile  zebrelite

de zombie din  gărzile regale.

Călăream obsedant

 un gând tenebros

printre recifurile de corali

și culturile de perle

și tânjeam, să ajung în harem.

Sunt un sinucigaș,

 Corsar, extrădat penal 

 evadat  dintr-o închisoare de nebuni,

îmbâcsită cu fantome de covizi, masonerie și

 mocirlă mișcătoare, infectă,

de milenii, lumea  nebună, nebună, nebună

se zbate să scape 

din  tentaculele  ce o istovesc

cu  otravă abjectă

 dar ocultismul  e un monstru

 ascuns în mocirlă,

cu venin de năpârcă,

o înghite devorându-i sufletul

de mii de ani  și apoi o vomită!

Sunt un proscris  exilat rasial

de țara mea!

Doar mama cu iubire

între două rugăciuni  la Dumnezeu

mă apără  și mă mai vrea

dar plânsul ei de iubire

E ca un strigăt în pustie!

Nu mai am nimic de pierdut

chiar dacă monștrii războnici 

care veghează haremurile

cu demoni-sirene

   mă ucid,

îmi dau în schimb

 viața mea  de ocnaș hăituit

pentru câteva ceasuri

 de nebună și ucigașă iubire

cu preafrumoasele lui Neptun!