Relativ in cadran

Azi , inca o zi compresata, timpul nu-mi da voie sa inteleg.De fapt ce vreau sa inteleg?… Am impresia ca cineva se joaca cu noi, suntem un imens puzzle, fiecare piesa, un om cu viata lui. Asezati in ordine, reprezentam imaginea tridimensionala pe care o accepta un demiurg… Dimensiunea unanim acceptata reprezinta cadrul in care trebuie sa stam gramajoara , amestecati in noi, asteptand sa fim potriviti in locul destinat, astfel devenim asteptand, o masa amorfa, imaginea unei lumi, lumea in care traim. Filozofiile nu ascund decat frustrarea acelora care nu isi gasesc locul in acest imens puzzle, nu vor sa traiasca uniform asezati in tabloul vietii, nu accepta sa fie jucaria cuiva,au gandirea metafizica.Pe ei ,nimic nu i poate atinge, nimenea nu le poate fura gandul.Gandul meu,al lor ,timpul meu sau al lor plutind in deriva..