CORNELIA TURLEA CHIFU

“TAINA SCRISULUI-TAINA CUVANTULUI”

Dacă vorbim despre taina scrisului ar trebui să pornim de la taina cuvântului. Acel mister pe care vremurile ancestrale l-au închis în el, căci el a fost , după cum ne spun Scripturile, începutul începuturilor şi prin el toate s-au înfăptuit. S-a schimbat ceva? Îmi pare că nu. Cuvântul are aceeaşi putere, aceeaşi magie. El poate să creeze lumi şi tot el poate să le dărâme, el ne poartă mintea spre lumină sau spre întuneric, el ne deschide inimile şi rupe barierele, sau,dimpotrivă, ridică altele … Este el stăpânul nostru şi se joacă cu noi după bunul plac, sau noi suntem cei care-l dirijăm spre creaţie sau spre distrugere, spre înălţare sau spre decădere? Nici una, nici alta! Sau, mai bine zis, şi una şi alta.  

AURELIA OANCA

“CAND PLANGE VIOARA”

 

La margine de timp am poposit,  
Cu inima ce-mi cântă de iubire,  
Arcușul vieții nu a obosit  
Și-mi slobozește notele-n neștire.  
  
Pe portativul nopții le înșir  
Și caut o vioară să le-adune,  
Pe strune de visare și de mir  
Venit spre mine dintr-o altă lume.  
  
Acolo te-am găsit când am visat  
Și am sperat să îmi găsesc puterea,  
Să te cobor în zborul apăsat  
Pe aripă de timp de nicăierea.  
  
Când m-ai privit s-au coborât din cer  
Lumini și raze binefăcătoare,  
Ce-mi susțineau iubirea să nu pier,  
În ochii tăi de stele arzătoare.  
  
Alături de iubire, dragul meu,  
Când inima mea simte cum e seara,  
Arcușul este chiar sufletul tău,  
Atunci aflat-am cum plânge vioara.  
  
În brațe tu mai tare să mă strângi,  
Să mă aduni din mii de bucățele,   
Să le așezi în forma mea s-ajungi,  
Apoi să mă găsești compusă-n ele.  
  
Din visul nostru nu vom mai ieși,   
Vom căuta al nostru drum, departe  
Prin timp și spații noi vom mai păși  
A ta voi fi pentru eternitate !